24 septembrie 2011

Mănăstirea Secrieş, adăpost al simplităţii şi rugăciunii




Biserica Mănăstirii Secrieș
           Mănăstirea Secrieş din comuna Moldoviţa, judeţul Suceava, a fost gazda taberei de muncă şi rugăciune pentru fete organizată de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocși Români, filiala Iași. Timp de o săptămână, cele 12 participante s-au bucurat de programul liturgic al mănăstirii, au ajutat maicile la treburile gospodărești și au legat prietenii frumoase, hotărând să mai revină la această vatră a liniștii. Şi nu în ultimul rând, au reînvăţat valoarea simplităţii. Mănăstirea Secrieş din comuna Moldoviţa, judeţul Suceava, a fost gazda taberei de muncă şi rugăciune pentru fete organizată de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocși Români, filiala Iași. Timp de o săptămână, cele 12 participante s-au bucurat de programul liturgic al mănăstirii, au ajutat maicile la treburile gospodărești și au legat prietenii frumoase, hotărând să mai revină la această vatră a liniștii. Şi nu în ultimul rând, au reînvăţat valoarea simplităţii.  


          Dincolo de zarva lumii, la câțiva kilometri de Vatra Moldoviței, un drum gălbui de țară urcă spre Mănăstirea Secrieș, un așezâmânt tânăr adăpostit ca într-un căuș de pădurile Obcinelor Bucovinei. Mănăstirea de maici îl are ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie şi e sub protecţia Acoperământului Maicii Domunului. Ea veghează de sus și ocrotește prin rugăciunile ei satul al cărui nume îl poartă, satul Secrieș, după numele râului ce-l străbate, din comuna Moldovița.
Aerul tare se simte de la poalele dealului înalt. Odată ajunse sus, soarbem din priviri splendoarea pădurilor de brad și molid. Departe, case risipite și ocoale împrejmuite stau agățate pe coasta muntelui, sub pânza albastră a cerului.


Un fluture gustă nectarul florilor
                      Îndemn la simplitate

          Maica Dositeea bate toaca cu măiestrie și trage bărbătește cele două clopote. Ecoul lor răsună în codrii din apropiere și peste dealuri. Ea este iconomul mănăstirii. „Acum șapte ani când am venit la Secrieș  cu părintele Ioan şi maica stareță, aici era doar iarbă. S-a construit tot ce se vede și încă mai este multă muncă. Ne bucurăm însă de fiecare piatră pe care o punem”, ne spune ea entuziasmată. Şi într-adevăr, s-au făcut multe de atunci. Biserica mănăstirii e încăpătoare, unele dintre clădirile construite sunt în curs de amenajare, altele deja amenajate, iar căsuţele pentru primirea pelerinilor sunt parcă desprinse dintr-o poveste: construite din lemn şi împodobite cu icoane, aşezate aproape de pădure, nasc un sentiment de intimitate cu natura şi cu divinitatea. Nenumăratele specii de flori înfrumuseţează locul şi dau mărturie de priceperea celor care le-au sădit. 
Însă dincolo de lucrurile ce pot fi observate cu uşurinţă de ochiul oricui, mai presus de toate stă simplitatea oamenilor din aceste locuri, simplitate la care am fost şi noi chemate să ne-o însuşim pe parcursul acestei tabere. Aşa cum o definea Ernest Bernea, simplitatea, este o stare a firii, o stare a celor care păstrează legătura cu Dumnezeu. Ea dă omului un echilibru interior, o tărie și o mare stăpânire de sine. De aceste lucruri avem nevoie noi, tinerii. Iar aceia care trăiesc cu adevărat în simplitate ajung să trăiască și în lumină, în frumusețe.
„Doctori fără de arginți să fiți!”, le îndeamnă părintele Ioan pe cele şase studente în domeniul medicinei şi farmaciei: Ramona, Raluca, Alexandra, Nicoleta, Anca şi Alexandra. Celelalte s-au îndreptat spre teologie, matematică, hidrotehnică şi jurnalism, iar Miruna, mezina grupului, tocmai a început clasa a XI – a. 


Pe vârful dealului, în drumeția de duminică

                   „Chemarea spre monahism e ca un foc care te mistuie”

         Indiferent ce am ales fiecare să studiem pentru a profesa şi a împlini o misiune în această lume, Evanghelia după Matei, a tânărului bogat, citită la Sfânta Liturghie de duminică îndeamnă tinerii la desăvârşire, la urmarea lui Hristos. ,,Chemarea spre monahism e ca un foc care te mistuie”, ne spune părintele Ioan. Însă cu anevoie se curăţă rugina unui suflet pentru a se ajunge la sâmburele ființei, dar oamenii au fost încredinţaţi că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. 
         Maica stareță, stavrofora Filofteea, o îmbinare echilibrată de dragoste părintească și bărbăție, ne uimeşte cu hotărârea pe care a luat-o acum mai bine de 20 de ani. ”Cu trei săptămâni înainte de nuntă am fugit la mănăstire. Urma să mă căsătoresc cu un teolog. Până în acel moment mă mai gândisem de câteva ori la acest pas, dar nu în mod decisiv. Când eram copilă, fiind odată în autobuz, un bătrân îmi spuse din senin: Dar tu de ce nu pleci la mănăstire undeva, nu vezi cum e în lumea asta? Parcă Dumnezeu mi-a vestit voia Lui prin gura acelui om.” 
                
               „Preoteasa e jumătate de călugăriţă”

            Sfinţia sa ne-a îndemnat să fim ”albine patristice”, să culegem ceea ce este bun și folositor din practica creștină de astăzi. Din lipsă de discernământ se nasc tot felul de exagerări, chiar și în ceea ce privește practica liturgică: împărtășirea zilnică cu Trupul și Sângele lui Hristos, intrarea în biserică și împărtășirea în perioada de necurăție a femeii. 
Pentru cele ce vor fi soţii de preot, calea aceasta presupune multă responsabilitate. „E frumos să ți se spună Sărut mâna, doamnă preoteasă! Și ce te gândești? Începi să lași să-ți mai alunece baticul de pe cap, că parcă mai frumos stă pe umeri, mai scurtezi din fustă, că parcă-i prea lungă și atunci celelalte femei spun: dacă ea așa face și este preoteasă, eu de ce să fiu altfel? Preoteasa este jumătate de călugăriță, dar misiunea ei este și mai grea decât a unei monahii. Toate femeile o vor lua ca model. Ea poate și trebuie să-l ajute foarte mult pe preot în slujirea lui, iar nu să-i fie prilej de poticneală.”, a concluzionat maica stareţă. 
     
              „Îngeraşii” taberei
                        
            Miruna ne-a propus un joc ce se cheamă „Îngeraşul”. A scris pe bileţele numele noastre însoţite de o scurtă descriere, iar fiecare a extras câte un bilet. Persoana care era scrisă pe bilet urma să fie protejata noastră pe tot parcursul taberei, însă aceasta nu trebuia să-şi dea seama de acest fapt. Numele „îngeraşilor” au fost dezvăluite în ultima zi. Astfel am aflat cine ne lăsa bucheţele de flori şi poezii pe pernă, cine ne aducea piersici, zmeură şi mure, cine ne ajuta atunci când ni se părea greu şi cine ne trezea ca să mergem la Miezonoptică pentru a asculta glasul îngeresc al Maicii Dositeea. Toate ne-am bucurat de slujba de noapte. Nicoleta, viitoare asistentă medicală, mărturisea că acum se simte mai odihnită decât în oraş, când dormea nu ştiu câte ore.
Omul, așa cum l-a lăsat Dumnezeu, închide în el frumuseți nebănuite. Maica Teodora te învață multe prin însăși discreta ei prezență. Are foarte multă răbdare cu noi. Nu s-a gândit că se va face călugăriță, dar aceasta a fost voia lui Dumnezeu. S-a născut în Ialomița și a lucrat la o fabrică în București unde a întâlnit-o pe Maica Dositeea şi aşa a ajuns la Secrieş. 

                Binecuvântarea, leac pentru durerea de cap

           Mâncarea e mult mai bună acolo unde e binecuvântare. Iar la bucătărie, dimpreună cu maica Paracheva am împletit pâine, am făcut sarmale și colțunași cu brânză. Nouă ni se adresa întotdeauna doar cu „frăția ta”.Lângă ea am stat cel mai mult pe parcursul acestei săptămâni, mai ales Aida, studentă la teologie, care mărturisea: „Mi-a plăcut totul în această tabără. Aș mai sta încă pe atât, chiar mai mult.”
Tatiana, tot de la teologie, ne-a mărturisit o minune: „Într-o zi mă durea tare capul. Și m-am dus la părintele, nu știu cum am avut curaj, m-am dus să-mi dea binecuvântare. I-am spus: Părinte, dați-mi binecuvântare că mă doare capul, şi peste câteva minute mi-a trecut durerea. Sfinţia sa m-a învățat şi să țin cădelnița, n-o mai ținusem niciodată.” Ea a fost prin mai multe tabere şi munceşte cu multă râvnă, fiind un exemplu. „Mi-a plăcut foarte  mult că am tăiat lemne, că am făcut treabă la bucătărie și mă bucur că am avut răbdare la Miezonoptică. Sincer nu mă gândeam să mă trezesc. Mi-era și lene. Dumnezeu m-a ajutat”, a adăugat ea. Alexandra, studentă la medicină, a fost impresionată de blândețea și smerenia maicilor.

                  Tinereţe închinată lui Hristos

      Pe sora Andreea am remarcat-o la masă. Ea ne citea cuvintele de folos ale unui stareț. Deși n-are încă 23 de ani împliniți, are o mare râvnă pentru viața trăită în ascultare și tăcere. Într-o seară, aflându-mă în fața bucătăriei, priveam dealurile. Pe neașteptate, o mână caldă îmi atinge umărul într-o îmbrățișare. „Pe tine cum te cheamă?”, mă întreabă cu o voce candidă. „Maria”, îi răspund ușor emoționată de căldura din ochii ei. „Ai cel mai frumos nume de pe pământ!”, îmi spune entuziasmată și pleacă parcă plutind să pună puișorii la adăpost. Dacă voi vedea în fiecare zi, măcar pentru câteva clipe, un om care emană atâta dragoste, mi-e de ajuns.

         Soarele apune, ascunzându-se după Obcina Feredeului. Vom pleca de la mănăstire, trecând din lumea liniștirii în lumea împrăștierii. Însă, timp de o săptămână, prin ascultările pe care le-am avut fiecare, prin rugăciunile înălţate în biserică dimpreună cu maicile şi părintele Ioan, prin discuţiile de după Sfânta Liturghie s-a creat o comuniune pe care vom încerca s-o păstrăm, s-o întreţinem şi s-o împărtăşim şi altora,  pentru a creşte peste timp.

2 iunie 2011

Au fost eroi

Nu e o coincidenţă. Astăzi sunt omagiaţi cei care au murit în cele două războaie mondiale, dar şi în Războiul de Independenţă, cei care au căzut pe câmpul de luptă pentru apărarea ţării, a demnităţii naţionale, a credinţei. Însă astăzi, mai ales în media, cuvântul „erou” îşi lărgeşte palierele, capătă valenţe nebănuite, îşi pierde din densitate sau dobândeşte alte înţelesuri. Sunt mai multe categorii de eroi: eroi internaţionali, eroi naţionali, eroi locali sau eroi de familie. Asta dacă ne referim la oameni, pentru că de curând am aflat că şi căţeii pot fi eroi.
 Iată definiţia din DEX:
ERÓU, eroi, s. m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai înaltă distincție în Republica Socialistă România; persoană care a primit această distincție. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. 3. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite. – Din fr. héros, lat. heros.
Am dat un search pe Google Image pentru a vedea care sunt eroii României. Sinteza rezultatelor: reprezentanţi ai armatei şi fotbalişti. Cei din urmă însă poartă acest titlu doar câteva zile sau săptămâni, atât cât îi pomeneşte media. 

6 mai 2011

A fi sau a nu fi student în cămin

Mereu găsim motive să ne plângem: ba că nu e suficientă apă caldă, ba că e gălăgie, fum de ţigară şi muzică dată uneori cam tare... Totuşi:
Haideţi să privim şi jumătatea plină a paharului:
+ Unde mai poţi întâlni atâţia tineri la un loc, atâta entuziasm, atâţia ochi veseli sau încercănaţi de nesomn sau chiar de supra – învăţat?
+ Când şi unde ai să mai găseşti solidaritatea ce se încinge în sesiune, cursurile xeroxate pătate de cafea, nopţile albe pentru proiecte cu deadline ieri?
+ De unde poţi afla cu ce se mai îmbracă lumea, unde s-a tuns, care e cea mai faină şi ieftină sală de fitness, unde poţi face aerobic sâmbăta, în ce parc ai mai mult chef de alergat, unde sunt reduceri la alimente şi pantofi?
+ De unde îţi poţi cumpăra adidaşi la ora 10 noaptea doar deschizând uşa de la cameră? (chiar mi-am luat)
+ Unde o mai poţi întâlni pe doamna blondă şi drăguţă care are mereu promoţii la dresuri şi care îţi mulţumeşte mult chiar şi dacă o refuzi?
+ Care hol dacă nu cel din cămin îţi permite să faci şi un pic de gimnastică?
+ Unde poţi face în acelaşi timp şi duş, şi saună?
Eu mă bucur că am avut parte de această experienţă de aproape trei ani. Am cunoscut atâtea personalităţi (psihologic vorbind) pe care cu siguranţă nici măcar nu le întâlneam dacă alegeam alt loc pentru a locui. Şi vorba aceea: Nu eşti toată viaţa student!

Şi sunt sigură că mai sunt plusuri. Aştept idei şi de la voi, cei de prin cămine!


8 aprilie 2011

“Gândul” e în altă parte

       Multă vreme am fost legată şi eu de ziarul pe suport hârtie. Mătuşa mea era abonată la Formula AS şi aproape în fiecare duminică după-amiază luam teancul de gazete şi mă făceam comodă pe o pătură, undeva în mijlocul naturii. Citeam cu drag, savurând talentul unor jurnalişti ca Bogdan Lupescu sau Claudiu Târziu. Au apus acele vremuri de tihnă, când lecturam de 10 ori un reportaj.  Azi rareori parcurg un articol cap-coadă şi, înafară de prăfuitele Formula As (am şi din 1998) şi numerele de la Opinia Veche, alte printuri nu deţin.
       Discuţiile în jurul ziarului proaspăt reîncarnat în pixeli sunt în toi. Sincer, nu ştiu încotro se îndreaptă Gândul sau pe ce mizează făcând acest pas. Cititorilor de ziar le va lua ceva timp să se acomodeze, deşi statisticile spun că proporţia de utilizatori de internet a crescut de 10 ori în ultimii 10 ani. Cei 35,5% din români care deschid Google sau altele sunt preponderent de la oraş şi vor fi sau nu vor fi cititori de www.gandul.info

                                                     * * * * * * * *

Ce simt când ţin în mână ultimul număr al unui ziar print? Nesiguranţă, dar şi entuziasm. Nu reuşesc însă să  înclin balanţa în favoarea celui de-al doilea pentru că mă tot chinuie gândul: Cum e să n-ai acces la rodul muncii tale atunci când se ia curentul?

27 martie 2011

Comptine d'un autre été : L'après midi

           În aşteptarea soarelui, şi implicit a primăverii celei adevărate, de data aceasta, altfel: în acorduri de pian.
Melodia poate fi ascultată şi odată cu vizionarea filmului Amélie (2001, Belgia, cu Audrey Tautou)

Caută să nu-nţelegi!


E firesc să nu ştii totul despre viaţă la 23 de ani, chiar dacă ai şi un copil. E de aşteptat să mai greşeşti, chiar dacă ai trecut de 50 de ani şi ai impresia că le-ai văzut aproape pe toate. Se poate merge însă cu profesionalism (a se citi bun simţ) mai departe fără a le servi zilnic celor o treime din români care nu-şi permit să pună o pâine pe masă, firimiturile tale mucegăite de prostie.  
În diverse circumstanţe, nu-ţi pasă de consecinţele acţiunilor tale, îţi pierzi de fapt imunitatea conştiinţei. Necazul tău trebuie cunoscut şi împărtăşit, chiar dacă uneori n-ar merita „scos” nici măcar în curte, darămite la drumul mare...
Unii sunt sensibilizaţi de astfel de probleme şi se unesc într-o solidaritate fără margini în faţa televizorului sau la chişcul de ziare, în scara blocului sau taman la piaţă: „Vai, uite cât suferă micuţa Irina!”, „Ţi-am spus eu că ăştia n-o să sfârşească bine!”, „Şi-a făcut plinul, i-a distrus viaţa..etc, etc”  
Ce face presa „bună”? Are grijă să le servească oamenilor ultimele picanterii aburinde, ultimele dezvăluiri din acest caz, acum, în concurenţă cu cel al altui cuplu „fericit”, pentru ca fiecare om să poate adormi sătul. El, omul simplu, ştie că soţia lui nu i-ar face una ca asta pentru că nu e la fel de avut, dar trebuie să fie circumspect. Îşi creează scenarii şi îşi ţese strategii pe care, deşi speră că nu le va folosi niciodată, le va putea împrumuta cu drag celui aflat în nevoie.
Viaţa unui om e prea scurtă pentru a-şi pierde timpul cu „un Dallas românesc live întins pe decenii, care face audienţă mai mare şi dacă explodează reactorul de la Cernavodă.[1]
           Nu-i aşa că aveţi lucruri utile de făcut?


[1] Cristian Tudor Popescu – Gândul 

14 martie 2011

Vioara, o mângâiere a sufletului

Poţi să exprimi multe fără să spui un cuvânt. Poţi să aduci bucurie fără să fii nevoit să faci vreun efort verbal. Atunci când simţi vibraţia muzicii, trăieşti ceea ce-ţi "dictează" ea. 

13 martie 2011

Poezie de pus pe ... gânduri


O, om!  -  Sf Ioan Iacob Hozevitul

O,om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea,mereu,spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort, ori viu, odată.

Ai spus o vorbă,vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt…cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri,dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre ocară sau slavă.

Ai spus un cântec,versul său,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale,calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă…viaţa ta
e una,numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.
O,om!ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi,spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!..Fi credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn,un gând,un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.

10 martie 2011

Criza de timp şi lipsa de moralitate

Îmi place mult să rămân singură, doar eu cu mine şi o carte bună; Copoul îmi e martor.  Nu pentru a-mi pierde timpul, ci pentru a analiza câtă moralitate a mai rămas în fiinţa mea. Mai demult am intrat într-o „cuşcă” care mi s-a părut binevoitoare, ea însă acum nu mai vrea să-mi redea libertatea. Îmi dă impresia că asta ar trebui să-mi placă, nu mă lasă să-mi culeg gândurile ce hoinăresc slobode cine mai ştie pe unde. Am nevoie de un om căruia să-i cer socoteală pentru tot ce nu pot să fac. Mă doare că nu reuşesc să-mi fac timp pentru lucrurile care mă zidesc. Mă doare nepreţuirea vremii ce trece, mă doare că uneori nu mai pot spera, dar mă ofilesc spre a reînvia.
Surâd timpului, iar el îmi întoarce palme. Când îi spun să fie mai blând, el îmi reproşează că am uitat cum se trăieşte frumos. Ştiu că ziua de azi va fi ieri pentru mâine şi că totul s-a pierdut, dar n-am să uit niciodată ce mi-a spus cineva drag: „Tu valorezi mai mult decât timpul ce trece pe lângă tine”. 

8 martie 2011

"O mamă perfectă ar trebui să aibă calităţile mamei mele"

Am fost curioasă să văd ce răspunde şi un băiat la întrebări despre 8 martie şi ziua mamei. În spatele frazelor chibzuite de pe messenger l-am redescoperit pe colegul meu Mădălin, mai realist şi mai profund. Din nefericire, emoticoanele "nu au dorit" să fie plantate pe blog. Voi mai încerca :))


Maria Burlă: Ce semnificaţie are pentru tine ziua de 8 martie?
Ionel Mădălin: De obicei, în copilărie, ziua asta era una dintre cele mai fericite pentru mine deoarece mâncam multă ciocolată. Mama este cadru didactic şi primea multă ciocolată pe care mi-o plasa mie. În prezent, ziua de 8 martie este ziua în care am curajul să-mi exprim deschis sentimentele faţă de persoanele de sex feminin la care ţin.
M.B.: Super!
I. M.: Pot spune că profit un pic de această sărbătoare.
M.B.:  De ce spui asta?
I. M.: De obicei sunt mai retras, mai timid. Azi am avut un "pretext".
M.B.: Orice zi e un început…De ce crezi că tocmai această zi e dedicată mamei?
I. M.: Nu mai ştiu exact simbolistica acestei zile. Ştiu că o tradiţie similar - cea a celebrării femeii - datează cam din vremea grecilor care aveau o zi specială pentru fiecare zeitate. Din ce mai ştiu de la profu' de religie, grecii aveau o zeiţă-mamă, dar nu mai ştiu sigur.
M.B.: Interesant, nu ştiam… Poate a fost importată de acolo.
I. M.: Posibil, am să mă interesez. Oricum, ţin minte că are legătură cu Grecia Antică.
M.B.: Cum e relaţia dintre un băiat şi mama sa? Crezi că e diferită de cea dintre fiică şi mamă?
I. M.: Eu ştiu că întotdeauna a existat o regulă: mamele se înţeleg mai bine cu băieţii şi taţii cu fetele.
M.B.: Oare de ce?
I. M.: Poate fi o trăsătură genetică?!? Ştiu că băieţii seamănă cu mamele şi fetele cu taţii.
M.B:. Se aplică şi în cazul tău?
I. M.: Trăsăturile? Categoric DA. Atât la aspectul fizic, cât şi la caracter, cu câteva exepţii. Mama este în zodia berbec, iar eu sunt taur.
M.B.: E un aspect minor, cred.
I. M.: Relaţia mea cu mama a fost mereu una de prietenie.
M.B.: Cum ai descrie această prietenie?
I. M.: Cred că o prietenie e bazată în primul rând pe respect şi sinceritate.
M.B.: Categoric. Care sunt, în opinia ta, însuşirile unei adevărate mame?
I. M.: Încerc să mă desprind de replicile clişeu…
M.B.: Fii original!
I. M.: O mamă perfectă ar trebui să aibă calităţile mamei mele. În special verticalitatea , o trăsătură pe care am observat-o întotdeauna la mama mea.
M.B.: Ce înseamnă pentru tine verticalitate?
I. M.: Aici depinde de context. Am văzut întotdeauna în mama mea un sprijin.
M.B.: Sunt sigură că mama ta e un model.
I. M.: Este, cu siguranţă. O subtrăsătură a verticalităţii...demnitatea. Apoi CURAJUL. Vezi, eu mă raportez la mama mea. E greu de explicat pe messenger.
M.B.: (...) Cum ai descrie mamele prezentului? Dar pe cele ale viitorului?
I. M.: Din categoria business, care nu au timp pentru copii - cele ale viitorului.
M.B.: Dar cele de azi?
I. M.: Cele din prezent....greu de zis, pentru că ar fi nedrept să le cataloghez pe toate dintr-un singur cuvânt.
M.B.: Sunt copiii bine crescuţi?
I. M.: Copiii au cam scăpat din mâinile părinţilor, nu prea mai ţin cont de cei 7 ani de acasă, dar am cunoscut şi copii care sunt bine crescuţi, însă aceştia provin din familii modeste.  Asta este o trăsătură comună. Rar observi un copil cu fiţe care să provină dintr-o familie modestă.

6 martie 2011

Taare Zameen Par (Every child is special) - 2007 - cronică de film

Artists: Darsheel Safary, Aamir Khan
Director: Aamir Khan
Music Director: Shankar – Ehsaan – Loy
Producer: Aamir Khan
Languages: Hindi, English
Site-ul oficial al filmului -  http://www.taarezameenpar.com/

1 martie 2011

Avem nevoie de o zi anume pentru a-i arăta mamei preţuirea?

Am intrat în prima lună a primăverii, iar 8 martie bate la uşă. Şi??..... Avem nevoie de o zi anume pentru a-i arăta mamei preţuirea? Nu ştiu de ce doar atunci vânzările de flori cresc exponenţial, femeile se dau cu mai mult ruj şi copiii încearcă să fie mai recunoscători…
Mama e cea mai bună şi cea mai dragă fiinţă din lume. Ea ne dă aripi la început de drum, ne alină durerile, ne înconjoară cu dragoste, ne modelează caracterul.
Despre mamele trecutului şi viitorului, dar şi despre mama – jurnalistă am “discutat” cu cea mai sensibilă fiinţă pe care o cunosc, Anca Sevastre.



Se apropie 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii, dar şi a mamei. Ce înseamnă pentru tine mama?

Anca Sevastre: Mama este cea mai importantă fiinţă pentru mine, este singura persoana pe care mă pot baza în orice situatie, este cea care mi-a arătat drumul, fără să mă oblige să-l urmez, care mi-a oferit totul pentru a mă ajuta să mă dezvolt.

Care este astăzi rolul mamei în familie?

A.S. :   Astăzi sarcinile în familie se împart în mod egal, dar mama rămâne cea care modelează caracterele, oferind o educaţie copiilor săi, pe lângă afecţiune, sprijin material şi moral. 

Care crezi că sunt diferenţele între  mamele trecutului şi mamele prezentului?

A.S.:  Mamele prezentului sunt mai implicate în viaţa socială decât altădată şi acest lucru poate fi un prejudiciu pentru familia sa, deoarece timpul acordat căminului este limitat. Totuşi există persoane echilibrate care fac faţă cu brio ambelor "roluri".

Cum ai creiona mama viitorului?

A.S.:   Mama viitorului va fi tot mai puţin prezentă în viaţa copiilor, preocupată să le asigure cele necesare unui trai decent, dar uitând că există unele lucruri mai importante şi care nu se pot cumpăra: dragoste, timp, încredere.

Ce / cine poate înlocui o mamă?

A.S.:    O mamă nu va putea fi niciodata înlocuită de nimic...

Cum îţi imaginezi viaţa unei jurnaliste – mame sau a unei mame – jurnaliste? Ce variantă preferi?

A.S. :   Daca ar fi să privesc în viitor, probabil aş alege mama-jurnalistă, dar acum, pentru că nu sunt încă în această postură... Este cel mai sensibil lucru din viaţa unei femei care a îmbrăţişat această meserie, pot spune că este chiar cel mai dificil "subiect". O jurnalistă trebuie să-şi împartă timpul între familie şi carieră, dar pentru a se remarca cu adevărat, în mod sigur trebuie să sacrifice ceva...viaţa de familie sau cariera.

Cine a cântat şi cântă cel mai bine despre mamă?

A.S. :   Pentru orice fiinţă omenească, mama este unică şi extrem de importantă; nu aş putea face un clasament al poeziilor sau cântecelor despre mamă. În schimb, aş aminti primul cântec pe care l-am învăţat despre mama şi care mi-a marcat copilăria:"De ziua ta, mămico".

20 februarie 2011

A nu fi pe internet = a nu exista?


         Când o persoană care nu îţi este apropiată îţi stârneşte interesul, o tastezi repede pe Google sperând să-ţi faci o idee despre ce a fost, ce este şi ce poate.
Însă cât sunt de fidele informaţiile pe care le găseşti? În ce măsură poţi pune semnul egal între ceea ce pare a fi şi ceea ce este într-adevăr acea persoană?

         Pe net nu prea găseşti lucruri comune, iar oamenii sunt creionaţi după extremele comportamentelor lor, surprinse uneori în mod abuziv de „binevoitori”. Puţini pot spune că portretul lor online se pliază pe cel real.
         Am dat curioasă search pe numele meu... prima apariţie am zărit-o undeva un subsolul primei pagini, era chiar prima ştire postată pe Cuzanet. Am trecut pe a doua pagină, Alianţa Familiilor din România mă menţiona ca un semnatar al unei declataţii. În rest, erau doar coincidenţe de nume sau persoane din străinătate cu acelaşi nume. Am rămas un necunoscut, dar nu-mi displace câtuşi de puţin această situaţie. Cel puţin acum. 

18 februarie 2011

Cu sau fără Internet?

Toate luminile s-au stins, toate conexiunile s-au întrerupt, telefoanele au devenit simple obiecte de vitrină. Televizorul a încremenit pe imaginea prezentatoarei de ştiri care abia a apucat să spună: „În seara aceasta se va petrece un lucru inexplicabil; toate aparatele electrice şi electronice vor ceda ca urmare a unei presiuni exercitate de o explozie solară. Nu se ştie pentru cât timp...
Un ţipăt lung străbate oraşul de la un capăt la altul. Ecouri ale acestuia încercuiesc clădirile din centru. Lumea a rămas în beznă, dar va primi în curând răsăritul unei noi ere: era Internetless.
Acesta nu e un scenariu apocaliptic, e doar o incursiune imaginară într-o posibilă lume viitoare.
Internetul e cel mai bun prieten al omului? Nu e valabil şi în cazul meu. Recunosc, uneori mă ajută foarte mult, dar mă întristează în aceeaşi măsură, îmi înghite liniştea şi îmi slăbeşte pofta de viaţă.