Comptine d'un autre été : L'après midi

           În aşteptarea soarelui, şi implicit a primăverii celei adevărate, de data aceasta, altfel: în acorduri de pian.
Melodia poate fi ascultată şi odată cu vizionarea filmului Amélie (2001, Belgia, cu Audrey Tautou)

Caută să nu-nţelegi!

E firesc să nu ştii totul despre viaţă la 23 de ani, chiar dacă ai şi un copil. E de aşteptat să mai greşeşti, chiar dacă ai trecut de 50 de ani şi ai impresia că le-ai văzut aproape pe toate. Se poate merge însă cu profesionalism (a se citi bun simţ) mai departe fără a le servi zilnic celor o treime din români care nu-şi permit să pună o pâine pe masă, firimiturile tale mucegăite de prostie.  

În diverse circumstanţe, nu-ţi pasă de consecinţele acţiunilor tale, îţi pierzi de fapt imunitatea conştiinţei. Necazul tău trebuie cunoscut şi împărtăşit, chiar dacă uneori n-ar merita „scos” nici măcar în curte, darămite la drumul mare...

Unii sunt sensibilizaţi de astfel de probleme şi se unesc într-o solidaritate fără margini în faţa televizorului sau la chişcul de ziare, în scara blocului sau taman la piaţă: „Vai, uite cât suferă micuţa Irina!”, „Ţi-am spus eu că ăştia n-o să sfârşească bine!”, „Şi-a făcut plinul, i-a distrus viaţa..etc, etc”  

Ce face presa „bună”? Are grijă să le servească oamenilor ultimele picanterii aburinde, ultimele dezvăluiri din acest caz, acum, în concurenţă cu cel al altui cuplu „fericit”, pentru ca fiecare om să poate adormi sătul. El, omul simplu, ştie că soţia lui nu i-ar face una ca asta pentru că nu e la fel de avut, dar trebuie să fie circumspect. Îşi creează scenarii şi îşi ţese strategii pe care, deşi speră că nu le va folosi niciodată, le va putea împrumuta cu drag celui aflat în nevoie.

Viaţa unui om e prea scurtă pentru a-şi pierde timpul cu „un Dallas românesc live întins pe decenii, care face audienţă mai mare şi dacă explodează reactorul de la Cernavodă.[1]”

           Nu-i aşa că aveţi lucruri utile de făcut?

---

[1] Cristian Tudor Popescu – Gândul 

Vioara, o mângâiere a sufletului

Poţi să exprimi multe fără să spui un cuvânt. Poţi să aduci bucurie fără să fii nevoit să faci vreun efort verbal. Atunci când simţi vibraţia muzicii, trăieşti ceea ce-ţi "dictează" ea. 

Poezie de pus pe ... gânduri

O, om!  -  Sf Ioan Iacob Hozevitul

O,om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea,mereu,spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort, ori viu, odată.

Ai spus o vorbă,vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt…cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri,dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre ocară sau slavă.

Ai spus un cântec,versul său,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale,calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă…viaţa ta
e una,numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.
O,om!ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi,spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!..Fi credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn,un gând,un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.

Criza de timp şi lipsa de moralitate

Îmi place mult să rămân singură, doar eu cu mine şi o carte bună; Copoul îmi e martor.  Nu pentru a-mi pierde timpul, ci pentru a analiza câtă moralitate a mai rămas în fiinţa mea. Mai demult am intrat într-o „cuşcă” care mi s-a părut binevoitoare, ea însă acum nu mai vrea să-mi redea libertatea. Îmi dă impresia că asta ar trebui să-mi placă, nu mă lasă să-mi culeg gândurile ce hoinăresc slobode cine mai ştie pe unde. Am nevoie de un om căruia să-i cer socoteală pentru tot ce nu pot să fac. Mă doare că nu reuşesc să-mi fac timp pentru lucrurile care mă zidesc. Mă doare nepreţuirea vremii ce trece, mă doare că uneori nu mai pot spera, dar mă ofilesc spre a reînvia.

Surâd timpului, iar el îmi întoarce palme. Când îi spun să fie mai blând, el îmi reproşează că am uitat cum se trăieşte frumos. Ştiu că ziua de azi va fi ieri pentru mâine şi că totul s-a pierdut, dar n-am să uit niciodată ce mi-a spus cineva drag: „Tu valorezi mai mult decât timpul ce trece pe lângă tine”. 

"O mamă perfectă ar trebui să aibă calităţile mamei mele"

Am fost curioasă să văd ce răspunde şi un băiat la întrebări despre 8 martie şi ziua mamei. În spatele frazelor chibzuite de pe messenger l-am redescoperit pe colegul meu Mădălin, mai realist şi mai profund. Din nefericire, emoticoanele "nu au dorit" să fie plantate pe blog. Voi mai încerca :))


Maria Burlă: Ce semnificaţie are pentru tine ziua de 8 martie?

Ionel Mădălin: De obicei, în copilărie, ziua asta era una dintre cele mai fericite pentru mine deoarece mâncam multă ciocolată. Mama este cadru didactic şi primea multă ciocolată pe care mi-o plasa mie. În prezent, ziua de 8 martie este ziua în care am curajul să-mi exprim deschis sentimentele faţă de persoanele de sex feminin la care ţin.

M.B.: Super!

I. M.: Pot spune că profit un pic de această sărbătoare.

M.B.:  De ce spui asta?

I. M.: De obicei sunt mai retras, mai timid. Azi am avut un "pretext".

M.B.: Orice zi e un început…De ce crezi că tocmai această zi e dedicată mamei?

I. M.: Nu mai ştiu exact simbolistica acestei zile. Ştiu că o tradiţie similar - cea a celebrării femeii - datează cam din vremea grecilor care aveau o zi specială pentru fiecare zeitate. Din ce mai ştiu de la profu' de religie, grecii aveau o zeiţă-mamă, dar nu mai ştiu sigur.

M.B.: Interesant, nu ştiam… Poate a fost importată de acolo.

I. M.: Posibil, am să mă interesez. Oricum, ţin minte că are legătură cu Grecia Antică.

M.B.: Cum e relaţia dintre un băiat şi mama sa? Crezi că e diferită de cea dintre fiică şi mamă?

I. M.: Eu ştiu că întotdeauna a existat o regulă: mamele se înţeleg mai bine cu băieţii şi taţii cu fetele.

M.B.: Oare de ce?

I. M.: Poate fi o trăsătură genetică?!? Ştiu că băieţii seamănă cu mamele şi fetele cu taţii.

M.B:. Se aplică şi în cazul tău?

I. M.: Trăsăturile? Categoric DA. Atât la aspectul fizic, cât şi la caracter, cu câteva exepţii. Mama este în zodia berbec, iar eu sunt taur.

M.B.: E un aspect minor, cred.

I. M.: Relaţia mea cu mama a fost mereu una de prietenie.

M.B.: Cum ai descrie această prietenie?

I. M.: Cred că o prietenie e bazată în primul rând pe respect şi sinceritate.

M.B.: Categoric. Care sunt, în opinia ta, însuşirile unei adevărate mame?

I. M.: Încerc să mă desprind de replicile clişeu…

M.B.: Fii original!

I. M.: O mamă perfectă ar trebui să aibă calităţile mamei mele. În special verticalitatea , o trăsătură pe care am observat-o întotdeauna la mama mea.

M.B.: Ce înseamnă pentru tine verticalitate?

I. M.: Aici depinde de context. Am văzut întotdeauna în mama mea un sprijin.

M.B.: Sunt sigură că mama ta e un model.

I. M.: Este, cu siguranţă. O subtrăsătură a verticalităţii...demnitatea. Apoi CURAJUL. Vezi, eu mă raportez la mama mea. E greu de explicat pe messenger.

M.B.: (...) Cum ai descrie mamele prezentului? Dar pe cele ale viitorului?

I. M.: Din categoria business, care nu au timp pentru copii - cele ale viitorului.

M.B.: Dar cele de azi?

I. M.: Cele din prezent....greu de zis, pentru că ar fi nedrept să le cataloghez pe toate dintr-un singur cuvânt.

M.B.: Sunt copiii bine crescuţi?

I. M.: Copiii au cam scăpat din mâinile părinţilor, nu prea mai ţin cont de cei 7 ani de acasă, dar am cunoscut şi copii care sunt bine crescuţi, însă aceştia provin din familii modeste.  Asta este o trăsătură comună. Rar observi un copil cu fiţe care să provină dintr-o familie modestă.

Taare Zameen Par (Every child is special) - 2007 - cronică de film

Artists: Darsheel Safary, Aamir Khan

Director: Aamir Khan

Music Director: Shankar – Ehsaan – Loy

Producer: Aamir Khan

Languages: Hindi, English

Site-ul oficial al filmului -  http://www.taarezameenpar.com/

Avem nevoie de o zi anume pentru a-i arăta mamei preţuirea?

Am intrat în prima lună a primăverii, iar 8 martie bate la uşă. Şi??..... Avem nevoie de o zi anume pentru a-i arăta mamei preţuirea? Nu ştiu de ce doar atunci vânzările de flori cresc exponenţial, femeile se dau cu mai mult ruj şi copiii încearcă să fie mai recunoscători…

Mama e cea mai bună şi cea mai dragă fiinţă din lume. Ea ne dă aripi la început de drum, ne alină durerile, ne înconjoară cu dragoste, ne modelează caracterul.

Despre mamele trecutului şi viitorului, dar şi despre mama – jurnalistă am “discutat” cu cea mai sensibilă fiinţă pe care o cunosc, Anca Sevastre.

Se apropie 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii, dar şi a mamei. Ce înseamnă pentru tine mama?

Anca Sevastre: Mama este cea mai importantă fiinţă pentru mine, este singura persoana pe care mă pot baza în orice situatie, este cea care mi-a arătat drumul, fără să mă oblige să-l urmez, care mi-a oferit totul pentru a mă ajuta să mă dezvolt.

Care este astăzi rolul mamei în familie?

A.S. :   Astăzi sarcinile în familie se împart în mod egal, dar mama rămâne cea care modelează caracterele, oferind o educaţie copiilor săi, pe lângă afecţiune, sprijin material şi moral. 

Care crezi că sunt diferenţele între  mamele trecutului şi mamele prezentului?

A.S.:  Mamele prezentului sunt mai implicate în viaţa socială decât altădată şi acest lucru poate fi un prejudiciu pentru familia sa, deoarece timpul acordat căminului este limitat. Totuşi există persoane echilibrate care fac faţă cu brio ambelor "roluri".

Cum ai creiona mama viitorului?

A.S.:   Mama viitorului va fi tot mai puţin prezentă în viaţa copiilor, preocupată să le asigure cele necesare unui trai decent, dar uitând că există unele lucruri mai importante şi care nu se pot cumpăra: dragoste, timp, încredere.

Ce / cine poate înlocui o mamă?

A.S.:    O mamă nu va putea fi niciodata înlocuită de nimic...

Cum îţi imaginezi viaţa unei jurnaliste – mame sau a unei mame – jurnaliste? Ce variantă preferi?

A.S. :   Daca ar fi să privesc în viitor, probabil aş alege mama-jurnalistă, dar acum, pentru că nu sunt încă în această postură... Este cel mai sensibil lucru din viaţa unei femei care a îmbrăţişat această meserie, pot spune că este chiar cel mai dificil "subiect". O jurnalistă trebuie să-şi împartă timpul între familie şi carieră, dar pentru a se remarca cu adevărat, în mod sigur trebuie să sacrifice ceva...viaţa de familie sau cariera.

Cine a cântat şi cântă cel mai bine despre mamă?

A.S. :   Pentru orice fiinţă omenească, mama este unică şi extrem de importantă; nu aş putea face un clasament al poeziilor sau cântecelor despre mamă. În schimb, aş aminti primul cântec pe care l-am învăţat despre mama şi care mi-a marcat copilăria:"De ziua ta, mămico".