Multă vreme am fost legată şi eu de ziarul pe suport hârtie. Mătuşa mea era abonată la Formula AS şi aproape în fiecare duminică după-amiază luam teancul de gazete şi mă făceam comodă pe o pătură, undeva în mijlocul naturii. Citeam cu drag, savurând talentul unor jurnalişti ca Bogdan Lupescu sau Claudiu Târziu. Au apus acele vremuri de tihnă, când lecturam de 10 ori un reportaj. Azi rareori parcurg un articol cap-coadă şi, înafară de prăfuitele Formula As (am şi din 1998) şi numerele de la Opinia Veche, alte printuri nu deţin.
Discuţiile în jurul ziarului proaspăt reîncarnat în pixeli sunt în toi. Sincer, nu ştiu încotro se îndreaptă Gândul sau pe ce mizează făcând acest pas. Cititorilor de ziar le va lua ceva timp să se acomodeze, deşi statisticile spun că proporţia de utilizatori de internet a crescut de 10 ori în ultimii 10 ani. Cei 35,5% din români care deschid Google sau altele sunt preponderent de la oraş şi vor fi sau nu vor fi cititori de www.gandul.infoCe simt când ţin în mână ultimul număr al unui ziar print? Nesiguranţă, dar şi entuziasm. Nu reuşesc însă să înclin balanţa în favoarea celui de-al doilea pentru că mă tot chinuie gândul: Cum e să n-ai acces la rodul muncii tale atunci când se ia curentul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu